Planul inițial a bisericii cu hramul Sfânta Cruce este o cruce grecească (cruce cu brațe egale). Centrul ei este un patrat de 6 x 6 m, brațele crucii se compun dintr- o travee de 6 x 6 m și o apsidă, formată de cinci laturi unui octogon. Brațul din vest, prelungit în sec. XVI are lungime de 15 m și este închis de un perete drept. Patru stâlpi formează travea centrală, care se deschide cu patru arce goticului timpuriu spre cele patru brațe ale crucii. În cursul renovării din anii – 60 al sec.XX aceşti stâlpi și turnul au fost demontate piatra cu piatra și s- a ridicat câte un stâlp din beton armat după care stâlpii și turnul au fost reclădite cu pietrele existente. Acești stâlpi susțini bolțile și turnul central, înalt de 39 m.
Travea centrală și cele trei brațe în forma lor inițială sunt acoperite de bolți sexapartite gotice, ale cărori nervuri se sprijină pe console simple. Brațul din vest, care a obținut forma lui actuală în sec. XVI este închis printr- un perete drept.
Brațele din nord și din sud au fiecare un poprtal simplu gotic, brațul din vest un poprtal goticului târziu și o ferestră gotică cu trafouri. În interior un portal renascentist face legătura între brațul de nord cu nava lateraiă din nord. Aici găsim și o cavitate, destinată vinului binecuvântat de la împărtășanie neconsumat, care trebuia să fie păstrat în interiorul spaţiului sacral.
S-au păstrat 11 ferestre simple, ogivale, în partea de sus al peretelui se află ferestre rotunde cu patru loburi. La extinderea din sec XVI o parte din ferestrele gotice timpurii au fost distruse când s- au realizat ferestre cu trafouri. Tipic pentru arta cistercienză timpurie este grupul de ferestre compus din două ferestre ogivale și una rotundă cu patru loburi din cor.
Și strașina este tipic gotică: Muguri de frunze, cum le găsim și la biserica din Bartolomeu și la Cârța
În cadrul renovării susmenționate s- au realizat și alte lucrări: Demontarea galeriei pentru orgă din cor, montarea altarului vechi restaurat, demolarea unor anexe ulterioare, scoaterea în evidență a unor elemente de plastică gotice timpurii, deschidere unor ferestre rotunde, deschiderea portalului din vest (care a fost zidit), restaurarea scării în spirală spre turn, coborârea nivelului pardoselii, pavarea cu cărămidă triunghiulară, refăcute după modelele găsite la săpăturile.
În timpul acestor lucrări s- au ivit discuții asupra aspectului interior. Direcția monumentelor a susținut să nu fie tencuită partea centrală, în special nervurile, cu toate că biserica a fost inițial tencuită ca și astăzi, ceea ce a dus la un aspect ciudat. Aceasta se confirmă și prin faptul că biserica a fost pictată, cum dovedesc resturile existente. Dar în perioada respectivă, argumente erau degeabă, se ținea mortiș la “Vizibilitatea pietrei”.
Brațul din est (corul) este flancat de două perechi de capele, cele adiacente corului au câte o ușă spre cor. În zidul de nord al corului se găsește un tabernacol gotic, din păcate destul de deteriorat. Pe peretele din sud este o nișă simplă. În colțul de nord- vest a capelei din sud se află scara în spirală care duce în turn cu intrare din brațul de sud.
Lângă ușa din sud s- a păstrat o piatră-etalon de 50 livre ( 28,0645 kg), care după vechea tradiție a fost folosit ca “Piatra rușinei “. De el erau legați hoți și aldutere duminecă dimineața așa că cei care veneau la slujbă le batjocorau.
Ultimul caz de folosire în acest scop a fost în anul 1855.
